Sam again

Ascult, descopăr şi mă minunez cum am trecut pe lângă ea. Uneori, mă înspăimânt, la gândul că se poate să fi trecut pe lângă atâtea alte talente, fără să le remarc. Sau poate că e nevoie de o anumită vârstă pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă în jurul tău. E nevoie de o maturitate pentru a gusta deliciile vinului vechi.
În această dimineaţă am descoperit, cu alţi ochi, dar mai ales cu alte urechi, Out of Time. Nu este piesa de la jumătatea anilor '60, a Stones-ilor. Nu. Este o Sam Phillips din 1988, de pe un album excepţional, The Indescribable Wow. Şi am ascultat-o ca pe vremuri, again and again, ca atunci când îmi înregistram pe un amărât de casetofon piese de la BBC sau de pe programul 3.
Mi-am dat seama, într-un târziu, ce mă atrage. În afara aranjamentului a la Beatles, marca T-Bone Burnett, ceea ce place este faptul că refrenul este mai puţin atrăgător decât strofele. Iar chitara, prin ceea ce face, simplu şi obsedant, rămâne să-ţi amintească

Tonight I'll leave you there where I found you
Starting up the hill / an echo standing still
Love has turned on us like the wild
Listen to the scream / of our desperate dream

Did we say forever and what ever did we mean
Now my friend we're out of time
Someone take me out of time

I dreamed of eyes like his open windows
Secrets looking through / dark sky burning blue
But I kept them to myself / quiet pieces
To the urgent voice / violent with choice

Tonight I'll leave you there where I found you
Starting up the hill / an echo standing still
Our shadows cry for us as the dust moves
Time won't tell us why we let love go by

Pentru conformitate:
http://www.youtube.com/watch?v=XIWxAY1GK3A (live)
http://www.youtube.com/watch?v=Qo-D_4do1FE (studio)

Viaţa ca o şansă

E deja un truism. În viaţă trebuie să te afli la momentul corect în locul corect. Şi să accepţi riscul. În plus, trebuie ca şi lumea din jurul tău să se trezească atunci când ţie ţi-a venit cine ştie ce idee năstruşnică şi să o descopere ca fiind genială.
Tocmai am văzut Cadillac Records, filmul care istoriseşte povestea casei de discuri Chess. Înfiinţată de un emigrant evreu din Europa de Est, aici au fost lansaţi de-a lungul timpul un Muddy Waters, Howlin' Wolf, Chuck Berry sau o Etta James. De-a lungul a aproape 20 de ani, aici s-a pus una din pietrele de temelie la abolirea liniei de demarcaţie dintre rasa albă şi cea neagră, din Statele Unite.
Şi toată această recercetare a pornit de la momentul în care la Gala FIA, pe unul din clipurile de prezentare, ilustratorul muzical a folosit clasicul At Last al Ettei James. Asemeni unei pietre care se rostogoleşte, mi s-au pus una lângă cealaltă bucăţi dintr-un puzzle construit în decenii.
Şi tot astfel îţi dai seama că, încet-încet, ceea ce putea exista minunat în mod independent, în prezent nu ar avea nicio şansă de reuşită. Artiştii din timpurile noastre sunt promovaţi doar de marile conglomerate muzicale. În trecut, aveai şansa să ieşi în faţă. Astăzi, porţile de atunci ţi s-ar închide în nas dacă nu semnezi cu cine trebuie.
Şansa din viaţa aceea nu este aceeaşi cu cea din viaţa de azi.

Robert şi Alison

De mult timp nu m-am mai simţit atât de cucerit de un album. Balauru îmi pomenise de proiectul lui Robert Plant din Nashville cu o bună bucată de timp înainte ca eu, încăpăţânat cum sunt, să îl ascult.Nu greşesc cu nimic atunci când spun că Raising Sand este o bijuterie. Iar Sister Rosetta Goes Before Us este piesa de rezistenţă a culegerii. De la ea au pornit o serie de ramificaţii care m-au făcut să descopăr un T-Bone Burnett, o Sam Phillips sau o Alison Krauss atrăgătoare şi dură, în acelaşi timp. Nu poţi fi altfel, atunci când răzbeşti într-o societate macho, aşa cum a făcut ea.Probabil că acea compoziţie a fostei soţii a producătorului nu e cea ma ibună alegere pentru a fi trecută în heavy rotation la posturile de radio. Poate că e prea gloomy, poate că invită prea mult la introspecţie. Poate că tocmai de aceea oamenii de afaceri au scos în faţă Please Read the Letter. Impresia iniţială, că Sister Rosetta este aceea care atrage atenţia, mi-a fost confirmată şi de recenzia de pe www.allmusic.com. Însă alta a fost problema care m-a făcut să mă întreb.Dacă în cazul lui Alison, era de înţeles că o colaborare cu un nume de frontman ca acela al lui Plant îi va aduce alte câteva zeci de milioane de admiratori, în cazul britanicului m-am întrebat de ce. De ce nu a pornit în turneu cu noua versiune Led Zeppelin?Probabil că a simţit că mâncarea încălzită nu are aceeaşi savoare ca aceea proaspăt preparată. Şi că senzaţiile de pe vremuri e bine să rămână acolo. Probabil că a simţit dorinţa de reinventare. N-ar fi fost primul care face acest lucru în Capitala muzicii country. Recompensa - cinci premii Grammy - sunt sigur că are importanţa sa. Însă şi mai important este că după The Honeydrippers, pe la jumătatea anilor '80, Robert a venit cu încă un proiect interesant. Şi cu un album care va rămâne în istoria muzicii.

Radio Ga Ga

Sunt fericit. De cateva zile, am radioul meu. O aventura inceputa in 1990, intrerupta in 2000 si reluata dupa sapte ani, intr-un alt mod, intr-un alt loc, cu alte metode. O sa va anunt atunci cand consider ca ma reprezinta. Deocamdata, e in teste. E bine ca ma pot intoarce in trecut, fara sa mai fiu singur. Muzicile unei generatii care incepe sa dispara...
De-acum e oficial, desi ramane in probe si va suna mult mai bine dupa ce termin cu toate tenisurile si schiurile din lume: http://www.live365.com/stations/danubius.
Va invit sa-l accesati si, daca aveti probleme, transcrieti-le in acest loc. Sper sa va placa. A fost construit, deocamdata pentru doua gusturi. Piese arhicunoscute, gen cele mai tari singles-uri din istoria muzicii pop-rock, intrerupte intre orele 9 si 18 de un program cu durata de o ora, care intra in bucla si unde veti gasi piese de colectie, de dinainte de a fi fost inventat Rock'n'Roll-ul. Intentionez ca in viitorul nu foarte indepartat sa vin cu un blog in limba engleza, pe care voi aduce amanunte suplimentare despre piesele respective etc. Dar pana atunci trebuie sa mai creez vreo sase ore de program, pentru a profita din plin de generozitatea serverului (pe care am fost nevoit s-o cumpar, desigur). Cam atat. Restul e muzica...